Noul Regulament Sportiv al FCPR un catalizator al concursurilor columbofile la Suceava

Bilius MirceaÎn municipiul Rădăuţi, în după-amiaza acestei zile a avut loc întâlnirea dintre reprezentanţii celor 4 asociaţii columbofile existente în judeţul Suceava. Prevederile noului R.N.S. i-au decis să se unească pentru practicarea concursurilor columbofile.
Telefonul primit de la d-l. ing. Gagea Ionuţ, tehnicul sportiv al A.C. Suceava a constituit o plăcută surpriză. În calitate de fost preşedinte timp de un sfert de veac mă preocupă şi astăzi, mult, unitatea columbofilă de pe meleagurile columbofile sucevene. Nu poate să imi fie indiferenta unitatea lor. Porumbelul călător constituie să fie o a devărată bijuterie. Columbofilul cu sensibilitatea sa, este cel care dăltuieşte în giuvaer strălucirea briliantului. Porumbelul voiajor este nutrientul care ne hrăneşte spiritul în trecerea rapidă, necruţător de scurtă a vieţii generaţiei noastre. Parcă până mai ieri număram anii pe degetele mâinii şi învăţam să dezmierd porumbelul, iar acum mă simt împovărat de zilele aspre ale iernilor noastre. Retrospectiva vremurilor trecute, îmi apare acum de durata unui fulger, scânteie dintr-un blitz ceresc. Era 1977 sfârşitul lunii februarie, în prezenţa ing. Borş George, preşedinte pe atunci al Asociaţiei Centrale Columbofile din România, la Suceava, în cartierul Burdujeni într-un spaţiu modest din locuinţa columbofilului Crăiescu Aurel a avut loc Adunarea Generală de unificare a cluburilor crescătorilor de porumbei călători. Membrii s-au desprins din asociaţia crescătorilor de păsări de curte şi animale mici intitulată AVIROM. În acele timpuri strădaniile mele se indreptau către asigurarea cu hrană pentru porumbeii membrilor columbofili.
În scurt timp filiala Suceava a devenit a treia ca mărime din ţară, după Bucureşti şi Prahova, reunind un număr de peste 450 de membri, organizaţi în 15 cluburi columbofile.
Drumurile către povârnişurile abrupte şi alunecoase ale performanţelor sportive nu au însemnat pentru noi o alee netedă, îmbelşugată şi înmiresmată cu parfumul colorelor multicolore. Au fost ani, şi nu puţini la număr, plini de lipsuri, de nevoi şi de privaţiuni.
Nu doresc să impovărez pe cei tineri cu necazurile pe care le-am întâmpinat, pe care cu multă trudă şi răbdare le-am depăşit. Nici nu ar putea să înţeleagă. În acele timpuri în sistemul de colectivizare a agriculturii şi în perioada penuriei alimentare, boabele de grâu, porumb, orz, pentru hrana porumbeilor erau noţiuni interzise, iar gozurile le primeam după multe sacrificii. Nu existau ceasuri columbofile. Primele 2 ceasuri le-am procurat în primăvara anului 1977. După cutremurul violent din 4 martie, columbofilii belgieni au trimis la Bucureşti un TIR cu diferite ajutoare pentru columbofilii români. Printre ajutoare au fost şi 30 de ceasuri constatatoare marca Plasschaert. Preşedintele Asociaţiei Centrale a repartizat 2 ceasuri Filialei Suceava. Cu toate că erau foarte vechi, de prin anii 1938-1939, bucuria traită în acele momente nu o pot uita nici astăzi. Problema transportului porumbeilor cu maşini speciale la concursuri, era o himeră, nici nu o puteam gândi. Pasiunea, ambiţia, dăruirea şi înverşunarea specifică crescătorilor de porumbei din Ţara de Sus era singura dominantă a acelor vremuri.
După ani îndelungaţi de muncă au răsărit şi primele performanţe . Pentru început am investigat posibilele culoare de zbor mai accesibile pentru porumbeii noştri. Prin poziţia noastră geografică, în nord-est, de frontieră a Romaniei, distanţele lungi s-au dovedit cele mai potrivite. În consecinţă, din anvelopa concursurilor ne-am orientat spre categoria fond-maraton, cu lansări din Polonia. Rusia nu intra in calcul, lansările fiing interzise de pe ţinuturile ruseşti. A fost greu, ne-au trebuit ani pentru creearea unui porumbel capabil să realizeze performanţe pe aceste distanţe. Satisfacţia rezultatelor nu ne-a ocolit, Asociaţia Suceava adjudecându-şi mai multe titluri de Campioană Naţională. Columbofilii din Fălticeni au compus un imn cântat de noi în ovaţiile mulţimii, al cupelor ridicate şi şampaniei înspumate. Era minunat, o răsplată a muncii şi dăruirii, a bunei organizări, a disciplinei şi rigurozităţii de practicare a sportului columbofil. Dar, pe la mijlocul primului deceniu din mileniul 3, deci prin 2005-2006, unii tineri columbofili au constituit asociaţii profesioniste, rupând din trunchiul riguros al asociaţiei judeţene un număr mare de membri. Consecinţa s-a răsfrânt imediat, insuccesuri, un număr mai mic de membri, porumbei mai puţini şi indubitabil penalizări mult mai mari. Buretele nemilos al uitării s-a aşternut peste împlinirile, emoţiile, bucuriile unei generaţii care a trăit şi visat la condiţiile moderne de practicare a sportului columbofil de astăzi.
Ecoul imnurilor sucevene pe podiumul expoziţiilor naţionale s-a stins. S-a infiltrat neîncrederea şi pesimismul columbofil. Şi să nu ocolim, tristul adevăr, scopul mercantil şi machiavelismul înfiinţării asociaţiilor profesioniste a cuprins epidemic numeroase asociaţii cu state vechi în columbofilia românească.
Consecinţele s-au văzut prin prizma rezultatelor slabe în expoziţiile internaşionale.
Fragmentarea asociaţiilor a constituit un mare deserviciu făcut sportului columbofil întrucât arta columbofiliei sportive nu işi poate atinge sacralitatea sa „PERFORMANŢA”, fără unitate, colaborare, respect şi bineînţeles, fără strângere de mână. Numărul mare de membri participanţi la concursuri, numărul mare de porumbei concurenţi, asigurând obţinerea de numeroase titluri naţionale şi internaţionale.
Este necesar să depăşim orgoliile, să dăm dovadă de înţelepciune şi să ne unim, numai prin unitate vom savura şampania din cupa victoriei.
Asociaţia Suceava trebuie să redevină Meca Columbofiliei Moldovene.
R.N.S. actual, un document columbofil cerebral şi înţelept ne convinge despre practicarea unei columbofilii competitive, unitare, cu număr mare de membri şi porumbei.
Iniţiativa de colaborare sportivă a asociaţiilor sucevene sper să fie un exemplu, un prim pas de bun augur pentru toate asociaţiile din ţară. În mod sigur, rezultatele de la nivel naţional ne vor scăpa de anatema de purtători ai lanternei roşii în expoziţiile internaţionale. În marea familie columbofilă aforismul „ speranţa moare ultima” îşi reconsideră semantica în „speranţa rămâne o candelă care luminează mereu sub cenuşa trecerii generaţiilor”.
La Suceava nutresc convingerea că picătura izvorâtă din roua dimineţii înmiresmată cu parfumul lunii florar (mai) se va aşterne peste truda neodihnită, pasiunea, speranţa nestinsă a iubitorilor de porumbei din ţinuturile Ţării de Sus.
Comitetul de iniţiativă ales până la întrunirea Adunării Generale(14.martie.2010), are urmatoarea componenţă:
Presedinte – Hantari Mircea – Radauti
Vicepresedinte – Filip Vladi – Suceava
– Hij Viorel – Radauti
– Breaban Valerica – Radauti
Presedinte Comisia Disciplina – Tanasa Ionut – Falticeni
Membri: – Grimi Emil – Radauti
-Buliga Gheorghe – Radauti
– Mate Ilie – Siret
– Harabagiu Vasile – Falticeni
Presedinte Comisia Tehnic Sportiva – Gagea Ionut – Suceava
Vicepresedinte Comisia Tehnic Sportiva – Hij Ionut – Radauti
Presedinte Comisia Financiara – Hij Ilie – Radauti
Casieri – Ianos Ciprian – Suceava
– Lucan Lucian – C-Lung
Membri CD – Ciobanu Bogdan – Suceava
– Ianos Ciprian – Suceava
– Ceobanu Aurel – C-Lung
– Hatu Gheorghe – Radauti
Cenzor – Ujeniuc Liviu – Suceava
Preşedinte onorific: dr. Bilius Mircea